Se afișează postările cu eticheta individual. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta individual. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Despre avocatura – pe scurt

de Andrei SAVESCU



Avocatura nu este o meserie


Studentii la drept ar trebui sa stie ca avocatura nu este o meserie. Mai mult decat atat, probabil ca nici nu este o profesie. In realitate, avocatura este un mod de viata.

Este important pentru studentii la drept sa stie asta, cu mult mai important decat pentru ceilalti oameni, pentru ca intrarea in avocatura nu inseamna doar alegerea unui drum in viata, ci si alegerea unui mod de viata. E adevarat, avocatura este un rau adanc de lapte si miere, dar trebuie sa inoti tot timpul. Prea putin timp ramane pentru a savura desfatarile.

In concret, avocatura insemna, din pacate, matematica, adica rezolvare de probleme, in fiecare zi. Iar problemele cu care se confrunta oamenii care apeleaza la avocati sunt pe departe cu mult mai complexe decat problemele de matematica, si incomparabil mai complexe decat legile. Asa cum le spune studentilor profesorul Corneliu Liviu Popescu de la Bucuresti, stiinta de matematica este o conditie a calitatii prestatiei avocatiale.

Din pricina ca avocatul este un rezolvitor de probleme, oamenii apeleaza la el in cele mai diferite situatii, din care unele abia daca au legatura cu legile. Experienta avocatului in ce priveste regulile de functionare a societatii tinde sa fie valorificata mai amplu decat in limitele regulilor de drept.

Este locul aici sa precizam ca in continuare ne vom referi la avocatura ca fiind acea activitate juridica de asistenta a oamenilor in lupta lor judiciara. Consultanta, desi este practicata de avocati, nu le este specifica.

Din aceasta perspectiva, avocatul este pledantul care conduce clientul in lupta judiciara. El este un fel de bodyguard care insoteste justitiabilul pe campul de lupta judiciara, un luptator profesionist, angajat special pentru a aplica adversarului in instanta loviturile legale cele mai eficiente si totodata pentru a pregati apararea cea mai eficace.


Avocatura are parti bune si parti rele

Printre cele din urma se numara necesitatea de a lucra in permanenta pentru propria instruire. In climatul actual al societatii romanesti, cand dinamismul legislatiei atinge cote nebanuite vreodata in istorie, studiul permanent este o cerinta atat de importanta si de cronofaga incat consuma mult din resursele de energie ale avocatului, care altimteri ar putea fi folosite in mod creativ.

Pe de alta parte, oamenii care apeleaza la avocat au o tendinta fireasca de a minimiza eforturile acestuia. Tendinta este fireasca nu deoarece clientii ar fi vreo specie ciudata de oameni, ci fiindca ei intra in contact cu sistemul judiciar manati aproape intotdeauna de credinta ca au dreptate. 

De aceea si apeleaza la sistemul de Justitie, pentru a obtine prin intermediul acestei functii a statului satisfacerea intereselor si scopurilor pentru care au indreptatire. 

In acest sens, pe buna dreptate clientul tinde sa considere ca avocatul este doar un auxiliar si un rau necesar pentru valorificarea drepturilor sale.

Enumerarea partilor rele ale profesiei de avocat este o lista nesfarsita. Cele de mai sus sunt simple exemple. Din fericire, nenumarate sunt si partile bune ale acestei profesii.

Cel mai important lucru bun in avocatura este libertatea. Un avocat se poate trezi la ce ora doreste si poate intra in pat atunci cand are chef. Asta nu e doar teorie, e adevarat. Dar experienta maestrilor ne arata ca in realitate avocatul nu doar ca se trezeste devreme, ci si adoarme tarziu. De ce? Pentru bunul motiv ca in aceasta avocatura, ca sa nu-i spunem profesie, majoritatea oamenilor sunt pasionati de ceea ce fac. 

Avand in vedere ca aceste randuri sunt destinate studentilor la drept, trebuie spus ca daca nu credeti ca va puteti trezi in fiecare dimineata cu bucuria ca veti merge la instanta, probabil ca avocatura nu e cea mai potrivita alegere. Pentru a face avocatura de buna calitate trebuie sa fii, probabil, un pic exaltat de ceea ce inseamna aceasta viata. Iar viata de avocat inseamna: instanta, studiu si intalniri. 

Asadar avocatii sunt liberi sa faca exact ceea ce vor. Dar ei vor, de regula, sa mearga in instanta de judecata, care, intre noi fie vorba, este de cele mai multe ori un fel de mediu toxic (nu doar pentru avocati, ci si pentru judecatori), sa afle ce vraji a mai facut legiuitorul si sa se intalneasca la birou, acasa ori in oras cu o multime de oameni.

Un alt lucru excelent in avocatura este victoria. Putine ocupatii sunt atat de speciale. Profesarea avocaturii aduce destul de des pe limba gustul victoriei. Odata cu cresterea experientei profesionale, amintirile victoriilor se acumuleaza si pastreaza ridicat nivelul serotoninei in sange. 

Ati remarcat avocatii in varsta care uneori merg greoi, tarand o geanta din piele, ce lucire au in ochi? Li s-a strans acolo, in ochi, stralucirea victoriilor pe care le-au obtinut de-a lungul timpului. De exemplu, cautati-l pe maestrul Ghiga si urmariti-l. Din acest motiv, din avocatura rar se pensioneaza, din avocatura se moare direct. 

Castigarea unui proces este o bucurie atat de mare incat nici nu mai conteaza daca clientul a platit toti banii, si nici macar daca el va spune multumesc. 

Daca victoria unei pronuntari favorabile este suficient de frecventa, atunci aceste bucurii fac ca viata avocatului sa merite sa fie traita.

In fine, pentru ca spatiul alocat pentru aceste referiri la avocatura este limitat, ultima parte buna a avocaturii care cred ca trebuie scoasa in evidenta este partea financiara. Avocatura seamana putin cu afacerile, cu precizarea ca se investeste aproape exclusiv stiinta. 

Castigarea unui dosar prin folosirea unor procedee tehnice legale si obtinerea in acest fel a unor castiguri banesti semnificative pentru client este de natura sa confere avocatului sansa de a se bucura de castiguri insemnate cu un efort relativ mic. 

Randamentul activitatii avocatiale poate sa fie foarte bun. De regula, asta nu se intampla de la inceput, dar odata cu trecerea timpului si cu cresterea posibilitatilor avocatului de a face lucruri importante pentru clientii sai, satisfactiile financiare cresc spectaculos. 

Daca as fi tanar absolvent de facultate de drept n-as miza insa pe asta, intrucat intre calitatea prestatiei avocatiale si marimea castigurilor obtinute din avocatura nu este o legatura atat de stransa cum se crede, si cum dealtfel s-ar cuveni. Alaturi de calitate profesionala, avocatul trebuie sa aiba surse de clientela. 

E adevarat, daca faci sandale foarte bune, lumea vine la tine pana in fundul padurii ca sa te roage, insa aceasta vorba veche nu da expresie unui automatism comportamental al justitiabililor. 

Este important de subliniat ca un background social solid creste semnificativ sansele de reusita in profesie ale tanarului avocat, iar lipsa acestuia, desi nu este o catastrofa, limiteaza serios orizontul si-l lasa pe tanar prada hazardului.

Dar daca credeti in stele, nu pregetati, avocatura este un fel de El Dorado.



preluare de pe sursa:
Read more http://www.juridice.ro/877/despre-avocatura-pe-scurt.html

miercuri, 21 septembrie 2011

Forme şi modalităţi de exercitare a profesiei de avocat în România

Legea 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare consacră următoarele forme de exercitare a profesiei de avocat în România:
  • Cabinete individuale
  • Cabinete asociate
  • Societăţi civile profesionale
  • Societăţi profesionale cu răspundere limitată.
 În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori români sau străini.

Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei; drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează caracterul personal şi nu pot fi cedate. Cabinetele asociate se pot asocia şi cu societăţile civile profesionale.

Cabinetele individuale se pot grupa şi îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii.

Societatea civilă profesională  se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi, iar avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot acorda asistenţă juridică persoanelor cu interese contrare.

Societatea profesională cu răspundere limitată este o societate civila cupersonalitate juridică, constituită, în condiţiile prevăzute de lege şi statutul profesiei de avocat din România, prin asocierea a cel puţin 2 avocaţi defintivi, aflaţi în exerciţiul profesiei, indiferent sau nu ori daca aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei.

Avocatul român poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului din care face parte.

Avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.

 Modalităţile de exercitare a profesiei de avocat în România sunt:
  • Avocat titular al cabinetului individual
  • Avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate
  • Avocat asociate în cadrul societăţii civile profesionale de avocat
  • Avocat asociat în cadrul societăţilor profesionale cu răspundere limitată
  • Avocat colaborator
  • Avocat salarizat în interiorul profesiei.
 Avocatul român exercită profesia de avocat, la alegere, numai într-una din modalităţile amintite cu respectarea prevederilor legale şi statutare române.

Într-un cabinet individual există un singur avocat titular care poate exercita profesia singur sau împreună cu alţi avocaţi colaboratori.

Poate dobândi calitatea de avocat asociat:
  • Avocatul titular al cabinetului individual care se asociază în cabinete asociate, potrivit art. 5 (3) Legea nr. 51/1995;
  • Avocatul asociat într-o societate civilă profesională
  • Avocatul asociat într-o societate civilă profesională cu răspundere limitată
  • Avocatul devenit asociat ca urmare a transformării sau reorganizării formei de exercitare a profesiei căreia i-a aparţinut în calitate de avocat titular al cabinetului individual sau în cadrul unor cabinete asociate ori de avocat asociat într-o societate civilă profesională.
Avocatul devine colaborator în urma semnării unui contract de colaborare în formă scrisă cu titularul cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.

Avocatul devine salarizat în interiorul profesiei prin încheierea unui contract de salarizarecu titularul cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.

preluare de pe sursa: http://www.ro.lawyer-in-romania.com/home/articole/forme-modalitati-exercitare-profesie-avocat