Totul despre exercitarea profesiei de avocat in Uniunea Europeana

Avocaţii români pot pleda liber în majoritatea statelor europene, inclusiv în Portugalia - care a decis, la sfârşitul lunii trecute, să recunoască, prin lege, calificările obţinute de apărători în România. Doar Grecia şi Luxemburg refuză încă să transpună în legislaţia proprie directiva care obligă statele Uniunii Europene (UE) să recunoască reciproc profesia de avocat, deşi ar fi trebuit să îndeplinească această obligaţie încă de la 1 ianuarie 2007.

În cazul în care sunt nevoiţi să pledeze în procese în cele două state, iar instanţele de acolo sunt reticente, avocaţii români pot invoca directiva într-un eventual proces la Curtea Europeană împotriva ţărilor respective. Teoretic, arată specialiştii - avocaţii români pot presta servicii în orice stat membru al UE, chiar dacă nu toate au legi implementate în acest sens.

În plus, "în cazul în care nu pot realiza în practică acest lucru, se pot prevala în faţa instanţelor din statul membru în cauză de efectul direct al directivei, dacă termenul de transpunere a expirat (în acest caz termenul a fost 1 ianuarie 2007) sau dacă transpunerea în legislaţia naţională a statului membru respectiv este incompletă şi/sau incorectă".

Adică, în cazul în care un angajator din Grecia sau Luxemburg nu îi permite unui avocat român să profeseze motivând nerecunoaşterea calificării obţinute în România, acesta din urmă îl poate da în judecată. Pentru a profesa într-un alt stat UE, avocaţii români trebuie însă să se înregistreze la autorităţile competente din ţara gazdă.

În plus, sunt obligaţi să presteze aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii din ţara respectivă. Avocatul poate acorda consultanţă cu privire la dreptul din statul de domiciliu sau cu privire la dreptul din statul gazdă, precum şi cu privire la dreptul comunitar şi internaţional. După exercitarea efectivă şi legală a activităţii pentru o perioadă neîntreruptă de trei ani în statul gazdă, avocatul român poate fi integrat complet în breasla apărătorilor de acolo.

Totuşi, dacă o astfel de activitate nu include dreptul statului- gazdă sau dreptul comunitar, avocaţii pot fi obligaţi să susţină un test de aptitudini care se limitează la legea de procedură şi regulile de conduită profesională ale statului-gazdă. Limba de comunicare juridică, cu excepţia Franţei, este engleza, inclusiv în ţările slave.

Aşa că, apărătorii care emigrează trebuie să cunoască engleza juridică, ce poate fi considerată chiar o altă limbă, deoarece sunt termeni foarte specifici. Iar problema e că la noi nu prea se studiază intens engleza juridică în facultăţile de profil. De regulă, un avocat european ştie mai multe limbi străine, pentru că la ei se pune accent pe aşa ceva, dar un avocat român trebuie să obţină pe cont propriu un certificat de la Cambridge sau Oxford, dacă vrea să profeseze în UE.

preluare de pe sursa: http://www.ph-online.ro/afaceri/item/2856-totul-despre-exercitarea-profesiei-de-avocat-in-uniunea-europeana

Activităţi specifice profesiei de avocat

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Statutul profesiei de avocat

A. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic

Consultaţiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client, precum:

a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;

b) elaborarea de opinii legale;

c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;

d) elaborarea proiectelor de acte normative;

e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condiţiile legii;

f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.

Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia

B. Asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice

În condiţiile legii avocatul asigură asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor şi a altor persoane juridice, pentru apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor.

Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.

C. Redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare

Un act juridic semnat în faţa avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi prezentat notarului spre autentificare.

Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite conform art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege, şi să le pastreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

D. Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi

publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate

E. Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină

F. Activităţi de mediere

Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de mediere. În exerciţiul atribuţiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri :

a) de a se informa în legatură cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi;

b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis sa dea consultaţii juridice;

c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu necesită prezenţa fizică a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;

d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.

Avocatul însărcinat cu medierea este imparţial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis să încheie contracte de asistenţă juridică cu acestea în legătură cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenţă juridică în baza căruia se realizează medierea. Avocatul însarcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de a încerca, dincolo de voinţa concordantă a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator trebuie să respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.

Avocatul mediator trebuie să faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator să se asigure de o bună cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator să se asigure că realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii. Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie să se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.

Avocatul mediator este obligat să păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului final de mediere (tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioară încetării medierii.

În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. Între activitatea de mediator şi de arbitru nu există incompatibilitate.

În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în această calitate, în procedura concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.

G. Activităţi fiduciare constând în primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum şi plasarea şi valorificarea acestora, în numele şi pe seama clientului, activităţi de administrare a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost

plasate

Avocatul are dreptul să desfăşoare activităţi fiduciare, în numele şi pe seama clientului, cu respectarea prevederilor legii si ale statutului profesiei de avocat.

Activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;

b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate;

c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

În executarea mandatului avocatul poate să desfăşoare:

a) activităţi de consultanţă;

b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor financiare şi bunurilor încredinţate;

c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în condiţiile legii;

d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea plasamentelor;

e) activităţi conexe cum ar fi completarea declaraţiilor de impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăţi; culegerea fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investiţiilor; mijlocirea/medierea operatiunilor financiare etc.;

f) orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura activităţii încredinţate.

Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfăşoară activităţi fiduciare un cont la o banca reputată (cont fiduciar), destinat depozitării de fonduri fiduciare.

În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar, iar toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puţin o dată la trei luni, dacă în contractul de asistenţă juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.

H. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate

Stabilirea temporara a sediului unor societăţi comerciale la sediul profesional al avocatului presupune utilizarea sediul profesional al avocatului pentru scopul limitat al constituirii legale şi autorizării funcţionării societăţii comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauză.

În vederea stabilirii temporare a sediului societăţii comerciale în cauză, avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul societăţii un contract separat de asistenţă juridică având acest obiect.

Perioada pentru care sediul societăţii în cauză este stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi 1 an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenţă juridică.

Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale necesare în vederea înregistrării, în numele şi pe seama clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor, în condiţiile legii.

Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de societăţile înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operaţiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii şi poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste registre, în condiţiile legii.

preluare de pe sursa: http://www.cosmincostas.ro/cabinet/activitati-specifice-profesiei-de-avocat

Avocaţii români implicaţi în problemele profesiei la nivel european şi internaţional

                             de Constantin Rucăreanu / constantin.rucareanu@curierulnational.ro

La cel de-al treilea Forum Internaţional al Profesiei de Avocat de la Madrid, Elena Bustea şi participanţii au mai discutat despre dreptul la libera circulaţie a lucrătorilor din zona Bazinului Mediteranean, situaţia avocaţilor de corporaţii şi problemele din Dreptul Imigraţiei şi nevoile viitoare

Al treilea Forum internaţional al profesiei de avocat "The III MADRID MEETING", organizat în perioada 13-14 mai de Baroul Madrid (Spania), a adus în discuţie problemele cu care se confruntă  profesia de avocat din acest spaţiu european aflat în  bazinul Mării Mediterane şi în proximitatea continentului african. În materialele prezentate, ca şi în dezbaterile ce au avut loc, participanţii au discutat despre Dreptul la libera circulaţie a lucrătorilor din zona Bazinului Mediteranean, Domeniul Secretului Profesional: situaţia avocaţilor de corporaţii, Problemele din Dreptul Imigraţiei şi nevoile viitoare, Responsabilitatea socială în practica juridică: Curtea Africană pentru Drepturile Omului şi ale Poporului, demersuri pentru adoptarea unei Declaraţii comune de respectare a statului de drept la nivel mondial.

Baroul Madrid a acordat medalii de onoare

În semn de preţuire a bunelor relaţii de colaborare şi prietenie pe care le are cu alte barouri din lume şi cu asociaţii internaţionale ale profesiei de avocat, Baroul Madrid a acordat medalia de onoare: preşedintelui Ordinului Avocaţilor din Brasilia, Ophir Filgueiras Cavalcante; fostului decan al Baroului Barcelona, Silvia Gimenez Salinas; directorului Institutului pentru Drepturile Omului şi Dezvoltare din Africa, Sheila Keentharuth; preşedintelui Uniunii Internaţionale a Avocaţilor (UIA), Pascal Maurer; fostului decan al Baroului din Burkina Faso, Titinga Pacere şi fostului Decan al Baroului Paris, Mario Stasi.
Totodată, în data de 14 mai, în calitate de preşedinte al Comitetului Român din cadrul UIA, avocatul Elena Bustea a participat împreună cu Mihai Tănăsescu, secretar regional UIA, la şedinţa Consiliului de Preşedinţie UIA care s-a desfăşurat tot în Madrid. Tema întâlnirii a constituit-o discutarea problemei Spălării banilor, a Regulamentului GAFI (Grupul de Acţiune financiară/Groupe d'Action financičre). S-a dezbătut Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului; cele patruzeci de Recomandări şi cele opt Recomandări Speciale ale Grupului de Acţiune financiară.

GAFI asigură promovarea politicilor de luptă împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului

În prezent GAFI, un organism interguvernamental, are 36 de membri: 34 de ţări şi Guverne şi două organizaţii internaţionale; peste 20 de observatori; 5 organisme regionale de tip GAFI şi alte 15 organizaţii sau organisme internaţionale. Cele patruzeci de recomandări şi cele opt recomandări speciale ale GAFI au fost recunoscute de către Fondul Monetar Internaţional şi de către Banca Mondială ca reguli internaţionale de luptă împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Experienţa Elveţiei în materia luptei împotriva spălării banilor: Ordonanţa Autorităţii Federale elveţiene de supraveghere a pieţelor financiare privind prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului; Precizări referitoare la Ordonanţa privind activitatea de intermediar financiar exercitată cu titlu profesional (OIF) şi Constituirea Autorităţii de autoreglementare a Federaţiei elveţiene a avocaţilor şi a Federaţiei elveţiene a notarilor (Act constitutiv şi Statut).

În România, lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului este reglementată de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, iar avocaţii au obligaţii statutare de respectare a acestei Legi.

 

preluare de pe sursa: http://www.curierulnational.ro/Economie/2011-05-20/Avocatii+romani+implicati+in+problemele++profesiei+la+nivel+european+si+international

Cum modifică criza exercitarea profesiei de avocat

Comentariu introductiv. Ceea ce nu apare în acest studiu, ca alternativă la criză, sunt directivele şi acţiunile concrete ale unor avocaţi pentru a exercita profesia de mediator în interiorul profesiei de avocat, ca “un drept istoric”, fără a fi necesară vreo pregătire suplimentară şi autorizarea, cum spunea cu două luni în urmă la Monney Chanell decanul Baroului Bucureşti, avocatul I. Iordachescu.

Nu ne mai miră forma dată de avocaţii parlamentari art. 75 din legea, pentru a permite – lucru nemaintâlnit în alte profesii de interes public, reglementate prin lege – ca avocaţii, notarii şi juriştii să practice medierea în cadrul formelor de exercitare a profesiilor lor.  Având în vedere că peste 50% din mediatori sunt la bază avocaţi, mă bucur că măcar aceştia au acţionat legal şi cu bun simţ şi au urmat cursuri de formare ca mediator şi s-au autorizat conform Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. 

Cât despre costuri, în această ecuaţie dintre client şi avocat, are loc şi amărâtul de mediator, care poate rezolva multe litigii mai repede, mai iefin, aşa cu deja au înţeles colegii mediatori care sunt şi avocaţi.  Fiind loc pentru toată lumea, nu trebuie să ne lovim unii pe alţii, ci poate să colaborăm mai bine şi fără aroganţa, intoleranţa şi maniera incorectă a celor care invocă istorica problemă, cine a fost primul: oul sau găina? Avocatul sau mediatorul? Nu are relevanţă.

Material extras din Suportul de Curs al Av. Mihai TANASESCU oferit de Baroul Bucuresti

TENDINTE IN DEZVOLTAREA PROFESIEI DE AVOCAT  

1. CRIZA ECONOMICA ACTUALA. CUM MODIFICA CRIZA EXERCITAREA PROFESIEI. 1.1. Spre deosebire de alte profesii liberale – cum este, de exemplu, aceea de arhitect, unde nu mai exista decat putine proiecte in derulare – criza in profesia de avocat nu se manifesta printr-o criza de munca, ci printr-o criza de bani, adica muncim mai mult pentru clientii nostri si primim mai putini bani. Aceasta pentru ca avem clienti care au mai multe probleme juridice, datorita crizei, dar, tot datorita crizei, au mai putini bani sa ne plateasca. Practic, ai un Client cu care lucrezi de mai multi ani de zile si care iti spune, in aceasta perioada, ca nu are cum sa te plateasca asa cum o facea inainte.

 Sigur ca nu varianta de a renunta la Client este cea mai buna, ci aceea de a-i propune alte oferte, tinand cont de urmatoarele:

 - Clientul va cere sa stie de la inceput cat il costa intregul proiect si va accepta, din ce in ce mai putin, un onorariu orar;

- Clientul va solicita plata in rate a onorariului de avocat;

- Clientul va accepta un onorariu de succes, cu conditia sa primeasca mai intai banii datorati.

 1.2. Multe societati carora noi, avocatii, le-am acordat consultanta juridica pana acum au ales sa angajeze un consilier juridic care sa valorizeze consultatia noastra juridica acordata anterior pentru pentru cazuri viitoare, asumandu-si, constient, riscurile privind modificarile legislative si evolutia practicii instantelor de judecata.  1.3. Caderea sectorului imobiliar a dus la diminuarea activitatii profesionale intr-un domeniu care a fost, ani de zile, in continua crestere.  1.4. Criza spune ca mai bine rezista structurile mici decat cele mari. Este de vazut.

2. DIVERSIFICAREA ACTIVITATILOR PROFESIONALE EXERCITATE DE AVOCAT. AVANTAJE, DEZAVANTAJE  Complexitatea actuala a relatiilor socio-economice a dus si la diversificarea activitatilor profesionale exercitate de avocat. Daca in urma cu doar doua – trei decenii vedeam avocatul ca pe un profesionist al barei, in acest moment profesia a devenit mult mai diversa. Putem spune, fara putinta de tagada, ca profesia de avocat tinde sa devina o profesie multidisciplinara, ca avocatul trebuie sa aiba, din ce in ce mai mult, nu numai cunostinte juridice, dar si cunostinte ce tin de profesii de granita (mediator, lichidator, auditor etc.)

 Acest lucru –fara indoiala, imbucurator in dezvoltarea profesiei de avocat- a dus si la specializarea avocatului, specializare care a devenit, in opinia mea, cateodata excesiva. Se pune din ce in ce mai des intrebarea daca avocatul care la ora 11 seara semneaza un contract comercial intr-un hotel de lux, semnare urmata de traditionalul pahar de sampanie, exercita aceeasi profesie cu avocatul care, la aceeasi ora, este chemat de urgenta la o sectie de politie pentru a acorda asistenta juridica unei persoane retinute.

 Raspunsul este ca vorbim de aceeasi profesie, pentru ca ceea ce ii uneste pe cei doi este respectarea acelorasi norme deontologice profesionale. Asa cum stiti, deontologia este morala unui grup profesional, morala ce are calitatea de a fi mult mai stabila decat morala sociala, care este relativ usor de schimbat. Iar respectarea deontologiei profesionale este tocmai cheia pastrarii identitatii profesiei de avocat, indiferent de diversificarea activitatilor pe care le exercita avocatul. O alta tendinta este aceea a transformarii profesiei de avocat intr-un adevarat business, cu consecinta transformarii avocatului dintr-un profesionist al barei intr-un om de afaceri.

 Aceasta transformare are drept consecinta directa modul in care avocatul este vazut de societate si de autoritati. Din ce in ce mai des se face auzita teoria conform careia avocatul este un simplu prestator de servicii, care trebuie, conform Recomandarilor GAFI (organism interguvernamental care stabileste norme, dezvolta si asigura promovarea politicilor de lupta impotriva spalarii banilor si a finantarii terorismului care reuneste 34 de state si doua organizatii internationale) sa aiba acelasi regim juridic ca orice alt participant la circuitul comercial. Exista, in acest moment, pericolul ca autoritatile sa nu mai considere avocatul drept un partener in echilibrarea balantei apararii drepturilor omului, partener care beneficiaza de anumite privilegii care garanteaza posibilitatea efectiva a indeplinirii acestei misiuni sociale. Semnificative sunt, in acest sens, limitarile pe care le-a suferit, in ultima vreme, institutia secretului profesional.

 Trebuie, insa, sa spunem ca peste tot in lume organismele profesiei de avocat au reactionat la acest fenomen, existand deja, in Europa, in Belgia si Franta, decizii ale Curtii Constitutionale prin care se reafirma caracterul absolut al secretului profesional.

3. RELATIA DINTRE BAROURI, CABINETE INDIVIDUALE SI SOCIETATILE DE AVOCATI.

 Multa lume din profesia noastra de avocat considera ca societatile de avocati regrupeaza majoritatea avocatilor care profeseaza. Acest lucru este inexact. Chiar si in Statele Unite ale Americii, unde profesia de avocat este considerata cea mai “corporate”, inca 52% dintre avocati isi desfasoara activitatea in cabinete individuale. Daca adaugam la acesti avocati si societatile mici, cu un numar de maximum cinci avocati, procentul creste la 62%.

 In mod normal, procentul acestora este mult mai mare in Europa, deci si in Romania. Este evident ca structurile mici, cum sunt cabinetele individuale si societatile civlile mici si mijlocii, au interese comune cu structurile organizatorice – Barou, Uniune- ale profesiei de avocat. Se pune intrebarea daca si marile structuri, organizate in societati de avocati, au acelasi interes profesional cu ceilalalti avocati. IN MOD INDUBITABIL, DA, pentru ca au aceleasi valori deontologice pe care le sustin. Nu putem face o distinctie intre avocatii dintr-un barou, indiferent din ce structura fac parte, pentru ca ei se supun, cu totii, acelorasi norme profesionale, deontologice.

4. CE URMEAZA ?

 Raspunsul este, evident, greu de dat. In mod evident, se observa, peste tot, o crestere a activitatii avocatului in instanta si o reducere a activitatilor de consultanta si a altor activitati conexe. Este, daca vreti, o intoarcere la valorile traditionale ale profesiei de avocat. Clientul, asa cum am mai spus, doreste, din ce in ce mai mult, ca avocatul sa ii spuna de la inceput cat il va costa litigiul sau proiectul juridic respectiv, ceea ce va duce la diminuarea onorariilor orare.

Va creste, insa, ponderea onorariilor de succes. Clientul este din ce in ce mai tentat sa plateasca o suma mica la incheierea contractului de asistenta juridica si sa accepte sa plateasca o suma mai mare in momentul in care, dupa castigarea procesului, se vede cu banii in buzunar.

 Acest lucru va duce, in opinia mea, la reconsiderarea legislatiei europene privind profesia de avocat in ceea ce priveste pactul de quota litis. Aici – ca si in domeniul publicitatii in profesia de avocat – exista puncte de vedere diametral opuse in cele doua mari legislatii ale profesiei de avocat, cea americana si cea europeana. Asa cum stiti, in legislatia europeana pactul de quota litis este interzis. In legislatia americana, in schimb, el este considerat drept garantia oricarui cetatean de a avea acces la justitie. Conform opticii americane in domeniu, orice cetatean, chiar daca nu are posibilitati materiale, poate avea acces la justitie, beneficiind de pactul de quota litis, daca are ceea ce americanii spun “a good case”, adica un caz bun. Aceeasi diferenta de opinii exista si in ceea ce priveste publicitatea in profesia de avocat. Daca in Europa ea este interzisa, in Statele Unite ale Americii inca in urma cu 35 de ani Curtea Suprema a decis ca publicitatea in profesia de avocat este o forma de exercitare a libertatii de exprimare. Sunt, fara indoiala, doua incercari peste care va trebui sa treaca legislatia europeana privind profesia de avocat in urmatorii ani.

 Revenind, insa, la relatia Client-Avocat, este probabil sa asistam la cereri din ce in ce mai numeroase ale clientilor si la sporirea exigentei acestora, in paralel cu tendinta de diminuare a cheltuielilor (nu numai a onorariilor de avocat, dar si a cheltuielilor de deplasare, de exemplu). Internetul a modificat si el – major- relatia Client – Avocat, atat in ceea ce priveste comunicarea, cat si in ceea ce priveste datele pe care le au, o parte despre cealalta, inca inainte sa se cunoasca. Tot internetul a dus si la constituirea primelor entitati profesionale virtuale, care exista, dar care nu sunt inca reglementate de nicio legislatie europeana.

 Toate aceste elemente arata ca vor supravietui nu avocatii cei mai puternici, ci avocatii cei mai inteligenti si care au capacitatea de adaptare cat mai rapida. Cu alte cuvinte, nu pestele cel mare il va inghiti pe cel mic, ci pestele rapid il va inghiti pe cel lenes. Problema principala a avocatului de astazi este problema independentei sale, atat a celei materiale, cat si a celei intelectuale. Despre independenta materiala nu are rost sa mai vorbim, in conditiile crizei actuale. Cred, insa, ca trebuie sa spun ca si independenta intelectuala a avocatului este in pericol, in conditiile in care, asa cum am aratat, comportamentul Clientului devine din ce in ce mai autoritar in relatia cu avocatul.

Cum putem sa evoluam? Cred ca sunt trei directii:

 1. Rigoarea morala, intr-o lume fara morala;

2. Excelenta profesionala si specializarea limitata;

3. Imaginatia profesionala. Si, ca sa termin intr-o nota optimista, pot sa spun ca sunt sigur ca daca finantele au provocat criza, dreptul este sansa de a iesi din criza.

Preluare de pe sursa: http://e-juridic.manager.ro/articole/cum-modifica-criza-exercitarea-profesiei-de-avocat-7408.html