Dintre vrafuri de cursuri si tomuri de legi, orice student la Drept deja isi contureaza o imagine despre viitoarea cariera de avocat.
Haine din cele mai cu scumpe si cunoscute magazine din oras, cel putin patru programari pe saptamina la coafor, masini din categoria de lux, concedii in strainatate si, nu in ultimul rind, conturi frumusele in banca. Prototipul nu e departe de realitate,.... doar pentru citeva zeci de avocati care s-ar putea regasi poate intr-o asemenea caracterizare.
Pentru multi dintre celelalte sute de avocati insa, este o lupta pentru traiul de zi cu zi. Cum sa faci clientul sa te aleaga tocmai pe tine ? Este intrebarea la care orice proaspat membru al breslei trebuie sa raspunda cit mai eficient in primii ani. "La inceput a fost imaginea", cam asa ar suna, daca ar fi sa extrapolam, primele cuvinte din cartea de capatii a avocatilor.
"Trebuie sa intri intai in avocatura, dupa aceea esti pe cont propriu. E destul de greu la inceput, sa iti gasesti maestru inainte sa ti se anuleze concursul. Ultima oara am auzit ca pe o colega a costat-o 4 mii de euro, dar s-au vehiculat si sume de 10 mii de euro platite unui avocat cu experienta ca sa te ia stagiar.
Dar nu toti maestri isi cer "dreptul". Mai tirziu, definitivatul e floare la ureche pe linga ce inseamna sa iti gasesti clientiii", contureaza un tinar mebru al baroului o schema simpla a primilor pasi pe scara ascensiunii in avocatura.
"Daca nu ai imagine, ai pierdut in meseria asta", Primii ani sint definitorii in modul in care un avocat se impune in profesie si scocietate. Clientul are de unde alege, trebuie sa ii inspiri incredere si nu numai. Pe linga dedesubturile meseriei, orice "nou venit/novice" trebuie sa invete sa fie el insusi o agentie de publicitate.
"Imagine inseamna orice, de la aerul de profesionist pina la hainele pe care le porti. Imi amintesc de cum era privit un coleg din alt oras, imbracat in blugi si cu un telefon mobil mai ieftin: "imi imaginez cati clienti are si asta!", spune cineva in costum la dunga.
Printre tinerele membre ale breslei, codul vestimentar devine de-a dreptul religie. "Pai, acum ca am intrat in avocatura trebuie sa am si eu grija cum ma imbrac, nu mai merge asa, un stil lejer. Am inceput sa merg si la sala de fitness. E important sa stii, ceilalti abia asteapta sa te analizeze daca esti sau nu de-ai lor", a spus razand, mai in gluma mai in serios, o tinara care in urma cu un an de zile isi luase examenul de intrare in avocatura.
Odata pus la punct aspectul, oricarui avocat ii trebuie un "plan de cariera". Fie ca o recunosc sau nu, pina sa se stabilizeze in breasla, principala grija a tinerilor e sa gaseasca reteta succesului.
Unii abordeaza problema mai putin subtil: se plimba prin instanta sau isi fac de lucru pe linga usa Baroului sperand ca le vor pica in plasa un client.
Altii insa, montati de la bun inceput pe ideea de cistig, isi calculeaza la rece atuurile. "Nu cred ca exista o strategie pentru a fi un bun avocat", e de parere un tinar care are deja trei ani in breasla. Citeva minute mai tirziu, acelasi avocat incepe sa isi dezvaluie secretul. "In liceu interesele mele erau sportul si femeile. Am schimbat in trei ani patru scoli, va dati seama ce poama eram! Nu aveam probleme cu politia, dar prieteni de-ai mei aveau. Si au si acum, normal ca in timp au devenit clientii mei. Si credeti-ma ca am destui", povesteste amuzat avocatul.
O alta categorie de avocati au invatat ca in aceasta meserie e indicat sa te ai bine fie cu o parte, fie cu alta a legii.
A fi prieten cu politistii sau procurorii este o adevarata afacere. Asa se face ca, o serie de avocati traiesc din "oficii" (dosarele cu asistenta juridica obligatorie), platite cu doar 100 de lei cauza. Cel mai elocvent caz este poate cel al unui fost avocat cunoscut ca aparator in celebrul caz al "Crimei de la Cub". "Acolo l-a sunat procurorul Pretula pentru ca avea nevoie rapid de cineva care sa il reprezinte pe criminal. Fiind un caz mediatizat, normal ca a doua zi avocatul O.R. aparea in toate ziarele. Asa aflau clientii de el. Si-a aranjat treburile pe la Parchet astfel incit sa il sune pe el la fiecare caz mai important", comenteaza o avocata.
Nu toti trec insa de primii ani. Comparindu-si veniturile modeste cu cele ale avocatilor "cu stare", unii prefera sa se reprofileze. "Un an am lucrat la Vaslui. Instanta mica, avocati putini, imi convenea. Dupa ce am venit la Iasi a inceput greul. Eu si sotul meu de-abia mai ramineam cu ceva dupa ce ne plateam ratele si achitam taxele la Barou. Numai ele ne ajungeau pe amindoi 4 milioane lunar", explica o fosta avocata, acum grefiera, de ce a parasit breasla. Cei care pleaca nu sint priviti intotdeauna cu ochi buni.
Pentru multi, adevaratul talent in avocatura consta in a rezista pe "baricade". "Stiu pe cineva care, desi are parinti avocati, a preferat sa plece in Grecia. Ce sa faca, spala si ea vase printr-un restaurant, daca nu reusea sa isi faca o clientela !", comenteaza un avocat mai "ajuns".
Cui ii este usor in meseria de avocat
Exista o serie de avocati pentru care imaginea nu este totul. O data ce ai in spate o cariera in magistratura deja primii pasi in meseria de avocat sint ceva mai usor de facut. Mai ales cind, instinctiv, noii colegi inca iti mai asociaza numele cu sintagma "onorata instanta". Convinsi ca numele lor e de ajuns sa le aduca macar un "tun" pe an, dar si in speranta ca vor scapa de responsabilitatile magistraturii, unii judecatori sau procurori au coborit de-a lungul timpului de pe "soclu" si s-au facut avocati.
Desi au prins deja radacini in Barou, sint multi avocati de care colegii isi amintesc inca de pe vremea cind prezidau sedinte de judecata. Aparatoare cu prestanta precum Maria Aldea sau Marieta Volovat au fost cindva judecatoare. Chiar si defuncta Elena Domnaru, respectata de toti colegii din Barou a inceput ca judecator.
Despre avocatul Narcis Giurgiu nici un judecator nu va vorbi vreodata de rau. Toti magistratii tineri isi amintesc de vremurile cind asistau la cursurile sale sau invatau dupa tratatele de drept coordonate de Narcis Giurgiu. Cei mai in virsta si-l amintesc din vremurile cind a fost procuror.
Mai putini magistrati mai fac acum pasul spre avocatura, mai ales in conditiile in care numarul membrilor Baroului a devenit mare. Exista insa si judecatori care cocheteaza cu ideea de a pleca in avocatura. "Chiar m-am gindit sa las magistratura si sa ma fac avocat. As mai reduce din stres si responsabilitati, dar sincer nu stiu cum mi-as atrage clientii", a marturisit o judecatoare.
Odata ce si-a luat examenul de definitivare in meserie, orice tinar aparator capata si dreptul de a avea o firma cu numele sau deasupra cabinetului. "Platesc 300 de euro lunar chiria pentru noul meu cabinet. A fost insa o investitie necesara. Altfel esti privit de client cind stai de vorba cu el de la biroul tau si nu pe la Barou sau chiar prin vreun bar", explica un avocat care si-a deschis de curind un cabinet in apropierea Tribunalului.
Un singur birou este adesea indeajuns pentru inceput. Progamul zilnic al avocatului tinde sa se organizeze intre timpul petrecut in instanta, de regula dimineata, si orele dupa-amiezii in care isi asteapta clientii la cabinet. Pe masura ce capata experienta, avocatii pot deveni la rindul lor maestrii, adica sa aiba pe linga el 1 sau 2 stagiari pe care sa ii invete dedesubturile meseriei.
O categorie aparte de avocati o constituie cei care, de-a lungul carierei, au reusit sa traga macar un „tun” rasunator. De regula avocatii fac tot posibilul sa pastreze secretul onorariilor pe care le percep. In breasla este insa dificil ca unui onorariu cu mai mult de 7 zerouri in coada sa nu i se duca buhul.
Cea mai recenta lovitura care "s-a rasuflat" a fost cea data de avocatul L. B. Pentru ca a reprezentat societatea Terom in opt procese, dupa propriile declaratii, avocatul a incasat de la fosta conducere a firmei nu mai putin de 800 de milioane de lei. Banii reprezentau contravaloarea serviciilor juridice prestate de avocat in perioada februarie-mai 2005. In aceeasi perioada, Combinatul de fibre platea cu salariu lunar 5 consilieri juiridici.
La Judecatorie, printre aburii de cafele si fum circula zvonul unei alte lovituri. "Am auzit de un onorariu de 18 miliarde, luat de o avocata tinara", sopteste un avocat caruia ii sclipesc deja ochii. "Din cite am auzit s-a taiat chitanta doar pentru 1 miliard si jumatate. Un astfel de onorariu nu putea sa-l dea decit o firma de stat", continua conspirativ tinarul interlocutor ..............................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu